Dezamăgit de mine! Încep cu mine, că eu sunt primul vinovat. Vinovat de faptul că am crezut în ceea ce va însemna viața de după 1989 și m-am întors în România. Noroc că mi-am păstrat cetățenia belgiană, să mă pot întoarce. Dar mai am puțină treaba pe aici….. De acolo va voi trimite articolele mele în franceză, publicate de “LE SOIR”. Trebuia să-mi dau seama de la început, de când Petre Roman venea pe la toate televiziunile occidentale invitând “investitorii” în România, iar aici totul era minciună. Privind retrospectiv, cei 33 de ani de justiție, au fost de in-justiție. Apropo: cel mai frumos cadou pe care noi, românii l-am făcut politicienilor de Crăciun, este că în privința dosarului Schengen, nu le-am reproșat nimic lor, ci austriecilor și politicienilor din Austria. Nu s-a iesit in strada, nu a protestat nimeni. Nu s-a găsit vreun vinovat, nu s-a cerut vreo demisie, cu excepția premierului Austriei. Tare!
Am crezut că așa e la început, în “tranziție”. Dar tranziție este și astăzi. De exemplu, la început nu am fost furat, dar în prezent sunt furat cu acte, iar magistrațîi se prefac că nu văd un prejudiciu de 1,4 miloane euro. Până la Înalta Curte și Curtea de Apel au văzut unul dintre dosare (35142/3/2021), dar efectiv se fac că nu văd, că nu înțeleg, soțul judecătoarei Cotorogea, fiind parte în proces. Deh! E complicat fiind chiar soțul doamnei judecator, e mai greu cu strămutari si soluții! Mai este cel de la Parchetul Curții de Apel, 1752/P/2022, cu dovada clară a faptei penale. Vom vedea….. Dar ce vorbesc eu de dosarul meu, odată ce după 33 de ani, dosarul Revoluției din 1989, este în continuare nerezolvat. Și câte dosare zac încă necunoscute, în așteptarea prescrierii. Felicitări lui Eduard Helvig pentru demersul democratic de predarea resturilor de arhivă! Dacă ar mai fi câțiva ca el…….
Problema noastră este că, asemenea situații, nouă ni se par normale. De fapt, nu nouă, ci acelora care se perindă pe la guvernare. Ei sunt conștienți că țara merge prost, că politicienii sunt tot mai mediocrii, că se fură ca în codru, dar atunci când au de a face cu vreun sus-pus “de la UE”, aleargă, transpiră și respiră pentru ca prostia, mediocritatea și hoția să nu se vadă. Ei nu înțeleg că suntem obligați să ne îndeplinim angajamentele, să terminăm cu minciuna și să ne facem temele europene. O-bli-ga-to-riu!
Și pentru că indiferent de “acrobații”, nu reușesc, spun “DA” și dau orice, numai că Europa să aprobe. Terenuri, păduri, termocentrale, petrol, resurse și pantalonii in vine la nevoie, orice, doar, doar “îi mai păcălim o dată”. În loc să corecteze acele situații, dosare, cerințe, etc., privitoare la implementarea de reguli și legislație conform cerințelor Uniunii Europene, de la mic, la mare, politicienii noștrii caută scuze și motive. Așa au făcut și cu Dosarul Schengen despre care am scris aici, iar acum lasă societatea civilă și mass-media să țipe de revenirea Petrom la matcă, iar ei fără să scoată nicio vorba, stau că struțul cu capul în nisip. DA! Mulți în nisipul din Dubai.
Apropo: este greșit să îi acuzăm pe austrieci de furtul lemnului din pădurile care le taie, atâta timp cât noi i-am învățat să fure. O fac impreună cu noi. De la noi au învățat. Ce, în Austria nu sunt păduri? Dar au văzut că în România politicienii mint, că se fură ca în codru, oficial, cu acte și legea nu se respectă, de la cel mai înalt nivel. Totul cu aparență de legalitate. Au văzut că în țară noastră chiar dacă furi, nu se ia nicio măsură și atunci, au făcut ce au văzut. Nu vi se pare normal? Nici măcar judecătorii nu mai respectă, că nu pățesc nimic. Fiecare judecă în conformitate cu interesul, cu facultatea terminată și cu cât a priceput. Spiru Haret judecă într-un fel, Hyperion alt fel, Universitatea alt fel, iar Artifex, în felul ei, s.a.m.d. Bine c-am legalizat bacșișul, incet, incet legalizăm si mita.
Ziarele abia mai scriu săracele, că pot rămâne fără salarii, iar televiziunile sunt ocupate cu războaie și fapt divers. Primii zece ani mi s-a părut că, în sfârșit România merge pe drumul cel bun. Dar a venit pentru zece ani mincinosul de Traian Băsescu în fruntea țării și a dereglat întreagă societate românească. Iar de atunci, mă gândesc tot mai mult, că Ceaușescu a fost cel mai bun conducător al acestei țări, că nu a reglat nimeni, ce a dereglat Băsescu. O țară în care pe zi ce trece, cauți printre politicienii mediocrii unul mai răsărit, dar vezi că toți sunt la fel. Pe cei buni, i-au dat la o parte, că mai ușor se înțelege mediocru cu mediocru, decât competent cu mediocru. Plus că, altfel se fură între mediocrii. Chiar nu am crezut că așa va fi după 33 de ani România, o țară fără justiție. Păcat! Că am auzit foarte bine de Cătălin Predoiu, vreo 7 ani din cei 33 fiind la butoanele justiției, actualul ministru – și este super-competent, foarte competent ca jurist. Cel mai bun in Romania pe Drept Comercial. Ca ministru însă,…., poate este altceva.
Dezamăgit de mine, după 33 de ani, revenit în România, dar bine că Belgia este în Schengen! Si când mă întorc acolo, mai scriu o carte. După ce am publicat „O viată cât zece”, o noua carte, „Am investit in Romania”, cred că poate fi un best seller și aici, și in francofonie.
2 comentarii la „33 DE ANI, DE (IN)JUSTIŢIE”