Pasiunea mea pentru monarhia britanică a început încă în 1981, când marinar fiind am staționat 3 zile în Gibraltar, teritoriu britanic de peste mări, aflat în sud-vestul Spaniei, un orășel foarte mic, cam o zecime din suprafață Sectorului 1. Cu toate că este în Peninsula Iberică, nu aparține Spaniei. Se vorbește doar limba engleză și te simți exact ca în Anglia. A fost o surpriză să găsesc o grămadă de maimuțe, care trăiau libere pe stâncile care mărgineau orașul și cu care am reușit să mă joc și să le dau de mâncare. Dar ceea ce cu adevărat m-a surprins, era atmosfera de sărbătoare întâlnită în tot Gibraltarul, pe orice străduță, în orice loc mergeam. Peste doar câteva zile Prințul Charles, căsătorit cu aleasa lui, devenită Prințesă Diana, vizita Gibraltarul. Pe orice stâlp și pe foarte multe clădiri, publice sau private, era drapelul Angliei mai mic sau mai mare și la fel, portretul proaspeților căsătoriți.
Eram în primul port cu adevărat capitalist, venit dintr-o țară comunistă și aveam 27 de ani, atmosfera fiind una de feerie, ceea ce m-a surprins în mod foarte plăcut. Împreună cu alți 3 marinari, am intrat imediat în sărbătoarea localnicilor, al cărui comportament era pur englezesc. Fete sau băieți, nu se bea decât whisky sau vodcă, berea noastră fiind ceea ce provoca rasetele tuturor. În fine…, toți vorbeau de marea lor sărbătoare, căsătoria lui Charles cu Diana, încă de atunci existând unele “virgule” știute de localnici, despre acceptarea Dianei în familia regală, despre care se discuta mai în șoaptă. Atunci am aflat prima dată de Regina Elizabeth II și de atunci am fost curios să aflu despre monarhia britanică și mai târziu despre cea belgiană, ca roman belgian, supus al Regelui Baudouin și Reginei Fabiola al Belgiei.
Din păcate, evenimentul pe care îl parcurge întreaga lume în ultimele zile, mă obligă însă să vorbesc despre Elizabeth II – Regina tuturor timpurilor, a cărei istorie s-a încheiat după 70 de ani de domnie. Voi parcurge în câteva episoade o serie de aspecte privitoare la viața și în special, atitudinea acestui mare monarh, al cărui mare secret a fost de a nu fi știută, o persoană care era recunoscută și respectată de toată lumea, în timp ce aproape nimeni nu o cunoștea cu adevărat. Revenind, chiar dacă sărbătoarea era a Prințului Charles și a Prințesei Diana, organizarea și împingerea în față publicului a acestora, era opera Reginei Elizabeth, care întotdeauna a știut să se retragă, pentru a scoate așa cum se poate mai bine în față, evenimente și membrii familiei regale, indiferent că era vorba de Prințul Charles, Prințul Filip sau nepoții Williams și Harry. Regina a știut să se facă iubita atat de familie, cat si de britanici, de la mic, la mare.
Regretata Elizabeth a II-a a fost de departe cel mai popular membru al familiei regale britanice. Mai ales la o vârstă înaintată era iubită de aproape toată țara. Cifrele nu mint: practic toată lumea din Marea Britanie o iubea pe Regina Elizabeth, care a murit deunăzi . Un sondaj realizat de agenția de cercetare YouGov arată că doar 8% dintre britanici nu au plăcut-o. Un procent excepțional de scăzut. Mai ales când te gândești că „doar” 62 la sută din populația britanică este un susținător deschis al monarhiei. 22 la sută ar prefera să desființeze imediat familia regală, pe care regina o condusese de mai bine de șapte decenii. Chiar și împietriții republicani, necesari, au apreciat-o.
Institutul de cercetare Ipsos, a evaluat exact ceea ce oamenii apreciau despre ea înainte de aniversarea a 70 de ani a Reginei, în iunie anul acesta. Mulți respondenți au spus că o văd că pe un simbol crucial pentru Marea Britanie și ca pe cea care a reușit să unească întreaga națiune. Și desigur, marea majoritate a britanicilor nu cunoscuseră niciodată un alt șef de stat până acum . Cu alte cuvinte, după șaptezeci de ani pe tron, regina fuzionase mai mult sau mai puțin, in ochi multora, cu simțul identității britanice . „Este inteligentă, plină de compasiune, perspicace și posedă virtuțile tipice și tradiționale asociate britanicilor”, a declarat fostul prim-ministru John Major când regina a împlinit 90 de ani.
Avea un uriaș simț al umorului. Trei explicații pentru popularitatea sa apar întotdeauna. Acestea sunt, pe lângă perioada record ca șef de stat britanic, serviciul ei pentru țară și faptul că a reușit mereu să mențină o poziție neutră. Când a văzut spectacole ale mai multor artiști, potrivit lui Gyles Brandreth, care a cunoscut-o bine și a scris mai multe cărți despre familia regală, a aplaudat chiar „exact aceeași lungime pentru toată lumea, pentru că nu a vrut să creeze sentimentul că preferă pe unul sau pe altul.” Cu toata popularitatea ce o deținea, a reușit să rămână o enigmă ca individ, greu de înțeles, fiind regina perfectă: o persoană care era recunoscută și respectată de toată lumea, în timp ce aproape nimeni nu o cunoștea cu adevărat.
Va urma…..