Unde o fi “patriotismul” lui Traian Băsescu? Tot caut, dar nu-l găsesc.
Faptul că Nota Informativă care se regăsește în dosarul pe care îl am cu Traian Băsescu a contribuit decisiv la sentința pe care a primit-o in urma cu 3 zile, de “colaborator al Securității”, nu este meritul meu, ci meritul celor 3 magistrați de la Curtea Supremă, care au înțeles pe deplin “hobby.ul” de delator al celui ce a a fost pe parcursul a 10 ani, Președinte al României. Culmea este că acest om, nu a fost ales democratic, așa cum ar trebui ales președintele unui stat, ci “proptit” pe fotoliul președintial, așa cum proptesti un bețiv ajuns la limită, să nu cadă după scaun.
Sigur că mă bucur pentru această decizie și în special pentru faptul că, încă în viață, chiar târziu, acestui personaj i s-au întors măcar parte din nelegiurile făcute pe parcursul perioadei de politician. Cineva îmi spunea, că “este prea puțin pentru tot răul făcut românilor”, dar probail este doar începutul. Mai ales, că până la urmă, chiar și înscrierea lui Traian Băsescu în cărțile de istorie și toate arhivele acestei țări, cu nenorocirile pe care le-a conceput și dirijat, este tot o pedeapsa. Este adevărat că, indiferent de pedeapsa, răul făcut de acest om României, nu mai poate fi îndreptat.
Mai avem puțin și se împlinesc 10 ani fără Traian Băsescu la butoane, dar malefica tentă pe care a dat-o acest personaj politicii românești , justiției, serviciilor, relațiilor între oameni în societate, democrației, încă nu au fost reparate. Și din păcate, fostul președinte și familia lui, nu fac parte din categoria celor ce suferă de rămășițele nelegiurilor făcute. Așa că, nu-l plangeti, că are tot ce-i trebuie! Ceea ce nu mai are, este onoarea de care ar fi putut să se bucure un fost președinte, dar onoarea este prima calitate care pe întreg parcursul vieții, i-a lipsit acestui om.
Ca belgian, la mijlocul anilor ‘80, îmi desfășurăm parțial activitatea în portul Anvers din Belgia, vizitând diferite vapoare sub diverse paviloane, printre care și cel românesc. Așa cum mă descria Traian Băsescu în diverse note informative trimise Securității, eram un patron care avea venituri peste media belgienilor, umblam frumos îmbrăcât într-un Audi nou, dar nu împărțeam nimic cu el, “șpagă” nefiind actuală în portul Anvers. Asta l-a făcut pe turnătorul reprezentant Navrom Traian Băsescu, să trimită tot soiul de informații mincinoase Securității din România, până la informația că aș fi agent al serviciilor de informații belgiene, cu propunere de a fi inclus pe Lista persoanelor indezirabile pentru România, pe o perioada de 5 ani.
Așa s-a ajuns să fie deschis un dosar de urmărire operativă în anul 1987, de către Direcția III Contraspionaj din Serviciul Securității Statului, la fiecare venire în România având permanent în “coadă” 2-3 ofițeri, care notau ce fac, ce mănânc, cu cine mă întâlnesc, unde mă întâlnesc, ce vorbesc, indiferent dacă mă întâlneam cu mama, cu vreun prieten sau vreo prietenă. Culmea este că veneam foarte des, o dată pe luna sau la două luni, deoarece începusem importurile de hârtie de ambalaj în Belgia, de la fabricile de hârtie din România.
Timp de 5 ani, până la închiderea dosarului, am dovedit Securității române, că toate informațiile lui Traian Băsescu erau minciuni, ale unui delator fără scrupule, care dorea să-și arate “devotamentul” și “patriotismul”, neavând ce face în timpul liber. Imaginați-va că nu am greșit cu nimic în cei 5 ani, că dacă greșeam, eram luat pe sus de cei care-și pierdeau timpul cu mine. Dosarul conține 285 de pagini și există atât fizic, cât și pe microfilm. De fiecare dată când răsfoiesc acest dosar, mă întreb cum a fost posibil, că o întreagă armata de ofițeri, subofițeri, turnători, colaboratori, generali, să își piardă timpul și să cheltuie resursele țării, plecând de la niște Note Informative primite de la delatorul Traian Băsescu??? Acesta a fost “patriotismul” lui Traian Băsescu. Din păcate, acest “patriot” a fost Președintele României, timp de 10 ani!