Chestiunea cu Parcul Bordei si ceea ce se intampla in ultima perioada cu Basescu si acolitii lui, nu sunt nicidecum “rautati” sau dusmanii, asa cum lasa sa se inteleaga fostul presedinte Traian Basescu, in cautarea respectului post-mandat. Totodata, nu te astepti la respect, atata timp cat nu ai respectat nimic. Nici legi, nici oameni, nici adversari si nici macar colegi. S-a vrut “presedinte jucator”, primul joc fiind dupa cum ne amintim, cel cu rapirea jurnalistilor, tinta fiind cresterea imaginii publice a noului presedinte “ales”, consiliat probabil de unul care avea icre in cap, in loc de creier.
Cu siguranta timpul ne va aduce la lumina si acest caz. Basescu si slujitorii lui ar trebui insa, sa spuna, “Merci!” pentru ca inca nu au iesit toate nelegiurile la suprafata. Unele din ele chiar nu se vor stiute, existand posibilitatea ca, scoaterea acestor dosare din sertare si fisete,sa aiba efectul unei bombe cu fragmentare, ranind mai multi decat ne inchipuim.
Dosarul Parcului Bordei – un domeniu de 3,3 ha in Zona “0” a capitalei, vecin cu Parcul Herastrau – este insa o chestiune de bun simt in primul rand. Parcul Bordei are o istorie destul de incalcita si zbuciumata. Chiar inainte sa fie infiintat, in 1932, principala banca din regat, Marmorosch, Blank & Co, a intrat in faliment iar terenul a fost vandut primariei cu 16 mil lei, enorm pentru acele vremuri. Suprafata tranzactionata a fost de 13 ha, din care 3,3 urmau sa fie pentru totdeauna de “utilitate publica”. Inaugurarea a fost facuta in prezenta regelui in 1938.
In dreptul administrativ domeniul public este mentionat ca „domeniul ce apartine noua si generatiilor viitoare” si nu poate forma obiectul proprietatii private. Din domeniul public al statului, fac parte parcurile, trotuarele, strazile, plaja, marea teritoriala, bogatiile subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, etc. Domeniul public poate fi dat in administrare, concesionat sau inchiriat, dar nicidecum nu poate fi vandut, dreptul de proprietate public fiind imprescriptibil.
Legea este foarte clara si bine impamantenita, atat in Romania, cat si in legislatia altor tari. Dar ce lege a fost scrisa pana acum, sa nu ii permita fostului primar Traian Basescu, respectiv fostului presedinte, sa nu poata fi incalcata? Tocmai din acest motiv spun ca, ceea ce se intampla azi, prezentul, are legatura doar cu modul in care a jucat in trecut, de multe ori la cacealma, fostul primar devenit ulterior “presedinte jucator”.
Felicitari prefectului Toni Grebla, care cu siguranta va reusi sa anuleze cele 2 dispozitii semnate de Traian Basescu in 2003, prin care l-a improprietarit pe Costica Costanda, mare specialist in retrocedari si drepturi litigioase. NU am absolut nimic cu acest om, dar nu pot sa nu imi exprim revolta fata de deciziile unui primar care isi permite ca prin 2 dispozitii de primar, neatacate pentru legalitate de prefectul acelor timpuri, sa dea pe nimic 3,3 ha de teren unei persoane. Sigur ca ne dam seama fiecare cat de “nimic” a fost si mai ales, cat de “nimic” va fi cand justitia va indrepta tranzactia. Este foarte clar ca cineva va plati si nicidecum membrii Consiliului General, care a fost ocolit de primar, de a se lua o hotarare de consiliu, Cu alte cuvinte, Traian Basescu a jucat de unul singur.
Cu siguranta, patrimoniul domeniului privat al municipiului Bucuresti, cuprinde multe alte obiective ce puteau compensa legal drepturile investitorului, dar nu puteau compensa acel “nimic” care a facut parte din tranzactie, de care stie doar Costica Costanda si Traian Basescu si care va face probabil obiectul unei alte zgomotoase despagubiri, in acest caz, privata, pe langa cea de 125 de milioane de euro.
Pe timpul mandatului de primar pe care l-am avut, au fost diferite personaje pana la cel mai inalt nivel care au venit la mine cu tot soiul de retrocedari, dar nu mi-am permis niciodata, pentru nimic sa semneze astfel de tranzactii. Si nu de frica, ci pentru ca citisem legislatia privitoare la domeniul public si simteam ca trebuie respectat.
Din pacate, Parcul Bordei nu este un caz singular in Bucuresti si nici la nivelul intregii tari, daca intrii sa vezi ce s-a intamplat si cum au fost dat tot pe acel “nimic” de care vorbeam, sute de hectare de teren, de paduri, de obiective economice pe baza de documente false sau prin asa-zisa privatizare. Am scris si eu despre astfel de afaceri si stiu ca am deranjat diverse personaje implicate, dar la fel stiu ca deranjul meu nu are nicio valoare si ca cei care ar trebui sa deranjeze sunt procurorii.
Cat priveste chestiunea cu Parcul Bordei, noroc cu Toni Grebla, ca daca era dupa “primarul” Nicusor Dan, praful s-ar fi ales. Dar despre asta, intr-un viitor articol.