Aparitii media

Legile Siguranței Naționale

S-a dorit sau nu, Legile Siguranței Naționale au devenit o tema de interes la nivel național, ceea ce dovedește preocuparea întregii societăți în legătură cu drepturile și libertățile pe care le are și mai ales, pe care le va avea prin corecțiile acestei legislații. Într-adevăr, după mai mult de 30 de ani și experiențele trăite, această legislație merită corecție și multă atenție din partea legiuitorului. Dealtfel, nu doar legislația siguranței naționale necesită corecții ci, întreaga legislație care, în urma greșelilor și neregulilor constatate în toată această perioadă, trebuie grabnic adaptată și corectată.

Am mai spus și mă refer în special la legislația insolvenței, achizițiilor publice, a valorilor mobiliare și burselor de valori, a răspunderii ministeriale, a răspunderii funcționarilor publici, a reglementărilor privitoare la termenele de cercetare și de judecată a dosarelor în justiție, a legislației învățământului și educației naționale, reglementări și corecții care vor ajuta toți cetățenii, români sau străini, fără să mai fie nevoie de intervenții, pile sau mesaje diplomatice. Din păcate subiecte de genul salariilor aleșilor, indemnizația de revoluționar a lui Ion Iliescu, închiderea și vânzarea la grămadă a ceea ce a mai rămas din activele statului, prescripția faptelor penale, etc, țin prima pagină a știrilor. Sigur că și acestea trebuiesc analizate, dar la ce venituri încasează politicienii noștrii, parcă ar fi nevoie și de ceva mai multă competență și eficiență în activitate.

Cât privesc legile siguranței naționale și corecțiile ce se doresc a fi aduse, cred că forma trimisă în piață de cel știut de președintele Iohanis – dacă nu va fi substanțial modificată – merită în primul rând  denumirea de “Constituția privind drepturile și libertățile Serviciilor de Informațîi”. Nu intru în analiza diverselor forme de abuz ce aduc atingere libertății și democrației ce se doresc a fi instituite ci, ca om de afaceri, mai degrabă în analiza viitoarelor firme concurente ale SRI sau SIE ce își vor desfășura activitatea în economia românească, tot acolo unde restul agenților economici, mici și mari vor (mai) exista.

Îmi amintesc de fostul coleg de la capitală, Sorin Oprescu, care mi-a declarat verde’n față: “George, am dosar penal pentru că n-am fost de acord după trei telefoane, să îi dau un contract de 500 de miloane de euro, de refacere a unei părți din rețeaua de termoficare, unei firme aduse de generalul Coldea. Și de aici, provocările și dosarul”. Afirmația a făcut-o la o “Pizza” pe care am mâncat-o amândoi în urmă cu un an la Tratoria Verdi pe Bd. Aviatorilor. N-am băgat de seama la acel moment, luând motivul invocat de doctorul Oprescu mai mult ca o scuză. Am auzit apoi si alte variante, alte motive, semn că nu era adevarat. Astăzi însă mă întreb, dar dacă ar fi fost și firma nu ar fi fost “adusă”, ci chiar ar fi a instituției, – potrivit propuselor reglementări ale legislației siguranței naționale – eu ca primar corect, care analizez ofertele si respect legislatia, ce voi păți daca refuz? Neîncrederea devine firească.

Indiferent de ce vrem, serviciile de informații au într-adevăr nevoie de informații, că de asta au această denumire. Informații necesare siguranței naționale și în general țării. De regulă, pentru contrainformații sunt necesari “acoperiții” infiltrați sau ofițerii de contrainformații care pot colecta, analiza si penetra funcție de domeniu informații, în diferite societăți, instituții sau structuri guvernamentale interne sau externe, in cadrul conferințelor, întâlnirilor, etc., iar statutul acestora este bine și clar definit in legile siguranței naționale . Sigur că trebuie să cunoască și să se specializeze in diferitele domenii ale afacerilor, protejând interesele nationale. De aici însă, până la a intra în piață și așa plină de escroci și afaceriști ce au transformat economia de piață în “hoția de piață”, este un drum care va obliga pe foarte mulți întreprinzători să îl ocolească sau chiar să renunțe la orice gen de afacere.

Sigur că aceste structuri ale statului trebuie să aibă pe lângă personal competent, un buget adecvat din care să îi poată plăti și să își poată desfășura activitatea la cel mai înalt nivel. Orice român cred că este de acord ca acești oameni, indiferent de statut, militar sau civil, trebuie să câștige un salariu pe măsura pregătirii, competenței și activității pe care o desfășoară, statul alocand acestor instituții un buget care să îi cuprindă toate cheltuielile necesare și nicidecum totul să devină un conglomerat în care rezistă care-i mai tare și care are mijloacele necesare să își acopere costurile.

Spunea fostul șef SIE că, “nu există nicio preocupare pentru a corecta ceva din ce s-a greșit în cei 30 de ani, în raport cu cei pe care îi protejăm”. Eu spun însă să analizăm ce s-a greșit începând cu momentul în care s-a permis SRI să desfășoare activități comerciale, dar mai ales, cuvintele adăugate în toată legislația siguranței naționale prin protocoale și reglementări începând cu “epoca Traian Băsescu”. Nici nu ne imaginăm câtă liniște și relaxare a populației și în general societății ar aduce în prezent eliminarea tuturor acestor prevederi instituite de cel ce și-a dovedit apucăturile de “președinte corupt si jucător”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.