Uncategorized

AFACERILE SIMINELIENE ALE „PATRONULUI” LIBRABANK     (II)

Spuneam în articolul anterior, că printre mijlocitorii distrugerii economiei românești se numără și Bursa de Valori Mobiliare, dar și instanțele de judecată al dosarelor înregistrate pe Legea 85/2014. Patronul LIBRABANK Andrei Siminel, a trecut pe la toate, inclusiv pe la fostul FPS și nu a trecut doar așa, să găsească o investiție profitabilă, ci să curețe locul, indiferent prin ce metode. Ați văzut vreodată la televizor ce rămâne după trecerea hienelor și șacalilor? Nimic! Nu mai rămâne nimic! Iar comparația nu este departe de realitate.

Statul își predase rolul pe care îl avea de negociator în cadrul procesului de privatizare, valorificând (pe acuns, în liniște și repede) activele sau societățile, total netransparent, la prețuri derizorii. Majoritatea acestora erau active, desfășurau diverse activități mai mult sau mai puțin profitabile așa cum i-a găsit asazisa “economie de piață”, continuând afacerile pe baza noilor contracte de “locație de gestiune”. Unii i-au spus, „escrocherie de piata”. Cu acordul proprietarului – statul – toți investeau ceea ce câștigau, gândindu-se la viitor și la momentul când vor putea cumpăra respectivele locații, așa cum li s-a promis, după cum arată documentele doamnei Pîrvu și domnului Berlingher, cu care am discutat.

Așa au procedat și cei care au încheiat astfel de contracte cu societatea Prodaliment s.a. Baia-Mare, fără să știe că un individ numit Andrei Siminel era prin preajmă, adulmecând deja “prada” în așteptarea momentului prielnic pentru atac. “Prada” Prodaliment era constituită din 63 de spații comerciale, magazine cu profil alimentar, care prin investițiile făcute de locatari, (foști salariați ai societății), au schimbat în bine fața orașului, multe din investiții depășind valoarea respectivelor locații. La momentul când FPS a anunțat intenția de a vinde acțiunile Prodaliment, administratorii societăților locatare au cerut transformarea contractelor de asociere și locație de gestiune, în contracte de leasing în vederea cumpărării acestora. FPS aprobă această varianta de privatizare, urmând ca după plata lunară a ratelor de leasing timp de 5 ani, societățile să devină proprietarii spațiilor comerciale.

Teapă! După semnarea contractelor de leasing, același FPS scoate la vânzare 40% din acțiunile Prodaliment s.a. prin licitație, Sorin Dimitriu și Radu Sârbu, ambii PNȚCD fiind la butoane în acea perioad ă . Bieții locatari, după ce au investit și au achitat și ratele de leasing până în 2003, s-au trezit cu un alt proprietar ce își avea sediul în Cipru și care se numea „Broadhurst”, reprezentat de nimeni altul decât Andrei Siminel care simțise miros de “sânge”. Conform tradiției afacerilor simileniene s-a trecut imediat la majorarea capitalului social și în același timp, “ca să fie treaba, treabă, s-a cerut în instanța și anularea contractelor de leasing.

Mănăstire într-un picior, ghici ciupercă, ce-i? Păi, ce să fie? Siminel a preluat societatea Prodaliment s.a. Baia-Mare cu întreg patrimoniul, exact prin același procedeu siminelian prin care a operat în preluarea de spații comerciale și societăți în peste 21 de județe din țară, “prada” ajungând să însumeze câteva sute de mii de metrii pătrați, ce au ajuns în patrimoniul „Winmarkt”. Și ca să șteargă orice fel de probe, urme sau mirosul persistent de “sânge”, societatea Winmarkt a fost rapid vândută italienilor de la ” Immobiliare Grande Distribuzione” pentru 183 milioane de euro. Capisci? Scurt și cuprinzător!

Prin tot soiul de manevre, încă neștiute de procurorii Direcției Naționale Anticorupție, diverse instanțe din Craiova și București, s-au făcut “preș” în față lui Andrei Siminel, dându-i câștig de cauza, anulând totodată hotărâri definitive ale locatarilor ce și-au achitat ratele de leasing, pronunțate de Tribunalul Baia-Mare pe parcursul a peste 7 ani de judecată. Săracii oameni, nici banii plătiți nu i-au mai văzut, fiind apoi evacuați în stil mafiot cu ajutorul jandarmilor. Stilul pur Siminel! Concluzie: Si…., trișati și cu banii luati! In România, se poate orice! Și-ncă ceva: de ce statul român nu a știut să încasesze 183 de milioane de euro? Răspunsul este cu siguranță la domnii procurori.

Ceea ce am prezentat însă, este doar una dintre mizeriile ce au fost uitate sub preșul de la intrarea în biroul domnului Andrei Siminel și doar una dintre modalitățile de operare. Veți vedea în zilele ce urmează o serie întreagă de articole, în care voi prezenta pe larg, afacere cu afacere, din cele denumite “afaceri simileniene”, dorite a nu fi cunoscute publicului cititor, dar mai ales procurorilor. Adevărul este că n-ai cum să afli dedesubturile unor asemenea afaceri, bazate în cele mai multe cazuri pe documente doar “aparent” legale, multora din cei ce le pot scrie, mediatiza și aduce la cunoștința publicului cu adevărat, fiindu-le teamă, precum teama de hiene de acest personaj. Se vorbește de mulți bani, de influențe, de servicii, de un partid numit USR, de interese americane, de Andrei Siminel, de un personaj, “Rohr” și de altul “Tabacinic”, de conflict de interese, etc. În mare, se vorbește de corupție generalizată. Va urma….

PS: Mulțumesc tuturor cititorilor și aștept să-mi scrieți în continuare pe adresa padure@gepa-group.ro sau în privat, despre experiența voastră în calitate de client LIBRABANK , astfel încât să reușim să clarificăm și să prevenim pe oricine interesat de servicii bancare în viitor . Nu uitați dovezile și distribuiți și voi! Fără teamă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.