Chiar nu are rost să ne mai întrebăm vreodată, ce s-a întâmplat cu industria și fabricile românești. Cine este cu adevărat curios, trebuie să caute măcar aici, în București modul în care diversele malluri prin care, Duminica mulți se plimbă ca în grădina zoologică au apărut în locul fostelor fabrici. Și vreau să fiu foarte bIne înțeles! Nu am nimic cu dezvoltarea orașelor, a capitalei, cu necesitatea amplasării industriei în afara localităților, dar am foarte multe de spus privitor la modul în care au dispărut fabricile bucureștene și cu ceea ce a apărut în locul acestora.
Pentru că și locul mallurilor, cel puțin în țările civilizate, nu este cel mai potrivit în centrul orașelor , ținând cont de ceea ce numim traficul unei localități , trafic de care nu este bucureștean să nu se plângă în prezent. Dar când “banul” este cel ce contribuie în primul rând la deciziile edililor, parcă nimic nu mai contează . Se știe ! La noi locul blocurilor cu locuințe moderne și cele de birouri, a fost preluat de noile malluri. Când veți vedea un ambuteiaj, urmează un mall.
În fine…, nu în asta constă gravitatea dispariției industriei bucureștene, cât în felul în care STATUL, ca proprietar al acesteia a dat totul pe nimic într-un mod flagrant de iresponsabil. Doar lipsa cadrelor din parchete, a procurorilor, a făcut ca majoritatea participanților la “ospăț” să nu fie astăzi în închisoare. Cum timpul nu este întotdeauna o piedică în calea uitării, mai ales când cerneala documentelor din dosare este de calitate, sper că actualul DNA poate face un “remember”, cel puțin al câtorva cazuri. Cred că v-ați dat seama că, “patronul” Libra Bank, Andrei Siminel n-avea cum să lipsească de la “ospăț”.
Terenurile UMEB, IMSAT, Tricodava, Anticorosiv, Electroaparataj, Electrotehnica și multe altele, sunt “bucatele” din care “managerul de succes” Andrei Siminel, după cum se autoproclamă, s-a înfruptat. AFI, Ikea, Auchan, Mega Mall au plătit acestuia bani grei, ceea ce trebuia plătit statului român. Peste 300 de milioane de euro a câștigat grupul patronat de Fondul de Investiții Broadhurst, plătind câteva zeci de miloane din bani americani cu care s-a făcut “curățenie” în mai multe țări cu economii emergente. Metodele sunt aceleași, trase la indigo, din ele nelipsind abuzul și ilegalitatea operațiunilor. Sigur că statul român știa tot, așa cum știau și domnii George Rohr și Moris Tabacinic, în calitate de fondatori ai Broadhurst, cu toată filantropia lor.
De ce statul a renunțat la aceste sume, nici nu e greu de aflat, la câtă corupție a existat la vârful instituiilor “preocupate” de privatizare, deseori invocându-se vina Uniunii Europene. Nimic nu era posibil, dacă instituțiile statului responsabile cu administrarea activelor pe care le deținea în proprietate FPS, AVAS, etc, nu închideau ochii. “Închideau ochii” este puțin spus, pentru că toate aceste tranzacții erau facilitate de acestea. Tranzacțiile se făceau “tiptil-tiptil”, în șoaptă, fără pic de transparență, astfel încât o bucățică să ajungă la Președintele Rasdaq Andrei Siminel, pentru a le putea mări capitalul social, (tot “tiptil”), să devină proprietari de drept. Mai ales că domnul președinte Rasdaq, într-un total conflict de interese, își pregătise regulile ca totul să meargă ca și uns.
Culmea, atât statul român, cât mai ales Andrei Siminel știa că valoarea terenurilor respectivelor fabrici, este cu mult mai mare decât prețul “investițiilor”, al fabricilor pe care promitea că le va revitaliza. Dar la fel știa, că nimeni nu va mai monitoriza contractele, activitatea sau ce se va întâmpla in viitor, toți fiind părtași la “ospăț”.
Să nu va mai întrebați, cei ce ați evitat să scrieți sau să vorbiți de aceste cazuri, unde sunt fabricile românești, dar nici unde vor lucra copii vostrii! Chiar dacă, așa cum am prezentat în articolul “Oglinda <patronului> Librabank Andrei Siminel”, acest personaj are un comportament lipsit de aprecierea angajaților, mulți dintre copii de astăzi, vor fi angajații de mâine ai societăților acestui individ.
Cât mă privește, tot aștept să fiu chemat de politie, de domnii procurori, Andrei Siminel avertizându-mă că, „în ceea ce privește plângerea penală despre care ați afirmat că ați înregistrat-o la DNA, apreciem că această îndeplinește condițiile denunțului calomnios care este incriminat și sancționat de prevederile art 259 cod penal ”Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”, prin urmare vom acționa în consecință, la rândul nostru urmând să ne adresăm organelor de cercetare penală ”. Are el motive de nu se plânge…. Hai! Să înceapă odată!
PS: Mulțumesc tuturor cititorilor și aștept să-mi scrieți în continuare pe adresa padure@gepa-group.ro sau în privat, despre experiența voastră în calitate de client LIBRABANK , astfel încât să reușim să clarificăm și să prevenim pe oricine interesat de servicii bancare în viitor . Nu uitați dovezile și distribuiți și voi! Fără teamă!
2 comentarii la „Afacerile simineliene ale „patronului” Librabank, Andrei Siminel (III)”