Sunt revoltat și indignat, după ce am participat la emisiunea Ancăi Alexandrescu, ”Culisele Statului Paralel”, auzind cum a fost închisă încă o rafinărie, rafinăria “Steaua Română”, de la Câmpina. A fost astăzi radiată de la Registrul Comerțului, urmare a Hotărârii de intrare în faliment a Tribunalului București. Sigur, nu cunosc detaliile, nu cunosc cifrele, dar sunt convins că, dacă instanța tribunalului ar fi respectat cele 13 principii statuate de art. 4, ale Legii 85/2014 de “Prevenire a insolvenței și de insolvență”, rafinăria putea fi salvată. Și vorbesc din experiență. Chiar nu știu de ce se mai numește “de prevenire”, odată ce este clară tendința instanțelor de a trimite societățile, rând pe rând, în faliment. Mai repede sau mai încet, funcție de “amatorul” preluării activelor societăților. Nu vreau să întru în detalii, să caut motivele care au stat la baza luării acestei decizii, că ar trebui să mă ajute și procurorii DNA.
Un lucru însă este sigur: dispare, după 150 de ani, una din cele mai mari rafinării ale țării, în locul ei urmând să se construiască pe o suprafață de peste 16 ha, imobile de birouri, apartamente, un parc, etc. Iar asta în condițiile în care în România industria petrochimică a fost distrusă, țara duce lipsa de hidrocarburi, gaz și țiței, iar românii plătesc deja 2 euro litrul de motorină de la Putin.
Este impardonabil! Mintea mea nu poate să admită astfel de situații. Pentru că îmi trec prin fața ochilor, întreaga industrie și agricultura țării, obiective de mare anvergură industrială care după 1990, rând pe rând au fost scoase “la piață” și distruse. Ar trebui să scriu câteva pagini pentru a le cuprinde pe toate, dar cel mai important este că toate acestea nu mai există. Prin mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe, statul român a împroprietărit alte state. Aici îmi pun întrebarea, dacă erau dornici să construiască malluri, blocuri, birouri, să facă agricultură performanță, de ce investitorii străini sau chiar români, care iubesc atât de mult această țară, nu au cumpărat respectivele terenuri, imobile, din piața liberă? Așa am procedat eu când am construit un bloc de 300 de apartamente. De ce nu au construit o nouă fabrică de ulei, fără să le închidă pe cele existente? Tot soiul de escroci cu conturi în off-shoruri, au visat la capitalism, fără să înțeleagă ce înseamnă să fi capitalist.
Cu ajutorul justiției, legii insolvenței si unora dintre băncile denumite și „cămătari cu acte”, sute de mii de societăți au fost trimise în faliment, majoritatea pentru a li se lua “legal” activele. Interesele României n-au mai reprezentat niciun interes pentru politicieni, indiferent de repercursiunile asupra populației. Privatizările pe bandă rulantă, au umplut buzunarele și conturile celor care au avut “stiloul magic”, monitorizarea ulterioară semnării contractului, obligatorie în orice privatizare, fiind lăsată în seama noilor proprietari. La Combinatul Siderurgic Galați se face demolarea cu dinamită. Marile ferme de păsări și porci, au fost virusate cu tot soiul de boli și viruși, să le dăm de bună voie, degeaba. Minele țării, au fost rând pe rând închise pe eco-motive. Iar cei mai mulți, nici nu vor s-audă, și spun, “de ce să mai investim, mai bine vindem în nouă piață creată la comandă”. Asta că să clarificăm și lipsa investițiilor în procesare, tehnologii sau mari unități de producție. Noroc cu Dacia și Ford, că dacă nu se grăbeau în anii ‘90, astăzi nu erau nici ei. Abia după ei au prins politicienii noștrii curaj și „deschidere” la afaceri, cu excepția unuia mai temerar care a vândut toată flota în primii ani după ‘89. Deh…, n-a avut răbdare!
Sunt unii care spun că, “tranziția” a luat sfârșit odată cu intrarea un Uniunea Europeană și NATO, chiar dacă măcar în sinea noastră trebuie să recunoaștem, că nu eram pregătiți nici pentru una, nici pentru alta. Admiterea în cele două organizații, au reflectat mai mult interesul economic pentru piața si resursele României și nicidecum îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, iar rezultatul este tot mai vizibil fiecăruia dintre noi. S-a întâmplat exact precum unui elev căruia i s-a aprobat admiterea la liceu, grație averii familiei, din categoria celor foarte înstărite. Și puțin prostuțe, am putea spune.
Astăzi ni se spune că războiul de lângă noi este cauza crizei, dar nu cumva încă dinainte de război un domn numit “Virgil” a dereglat întreaga piață a energiei, băgând România în criză? Dacă asta a fost însă o comandă politică pentru a recupera împrumuturile semnate de Câțu în ultimii 2 ani de la cetățeni și firme, Virgil e absolvit de vină, că doar nu sunt produsele lui, ci a statului. Sacrificat de colegi pentru a fi vinovatul de serviciu, el face politica cerută de foștii și actualii politicieni, motiv pentru care, indiferent cât se screme el sau alți politicieni la întrebările presei, vor promite alte și alte “analize ale coaliției”, până se termină emisiunea. Noroc cu războiul, că și dacă se termină mâine, îl vor invoca până la alegerile din 2024, când se vor bate în “Programe pentru România”. Veți vedea! Suntem plini de minciuni! Ne mințim singuri și am fost mințiți! Iar acum, ni se spune că România este un “stat eșuat”. Orice nava ar eșua, sub comanda celor pe care i-am avut drept comandanți pe pacursul celor 32 de ani.
Îmi spunea cineva, că nu știm cum ar fi fost România, dacă nu parcurgea perioada comunismului, continuând capitalismul de dinainte de 1947. Dacă nu am aveam experiența celor 32 de ani și cum a evoluat democrația, libertatea și economia de piață în România, aș fi fost gata să îi dau dreptate, dar pe de o parte văd ce trăim astăzi la noi, dar și ce au făcut alții ca noi, după ‘89. Cu exceptia Bulgariei care se scaldă in aceleași ape balcanice, ceilalti estici au luat viteza.
Ce e de făcut? Suntem obligați, atât cât mai avem timp, să recunoaștem involuția și nu, evoluția societății. Iar după ce recunoaștem, să aducem, să-i plătim și să lăsăm elitele, profesioniștii, competentii țării, să corecteze toată legislația care s-a dovedit în multe domenii, făcută pentru alții și nu pentru români. Nu sunt un naționalist sau xenofob, dar corecția legislației insolvenței, achizițiilor publice, a valorilor mobiliare și burselor de valori, a răspunderii ministeriale, a răspunderii funcționarilor publici, a reglementărilor privitoare la termenele de cercetare și de judecată a dosarelor în justiție, vor ajuta toți cetățenii, români sau străini, fără să mai fie nevoie de intervenții sau mesaje diplomatice. Și nu în ultimul rând, legislația alegerilor locale și parlamentare, suferă de incompetența și interesele politicienilor, celor care au fost aleși, fără să înțeleagă ce așteaptă alegătorii. Adică, schimbați-vă si pe voi, politicienii, măcar puțin!
4 comentarii la „România – „elevul” admis grație familiei înstărite”