Generalitati

PARIA NATIEI

N-am înțeles niciodată pe aceia care, aleși fiind cu peste 50% din voturi, în nume propriu, cu sau fără partid, ajung la finalul carierei sau chiar înainte, să fie efectiv huliți de 80-90% din populație. Oare care este senzația acestor oameni când se privesc singuri în oglindă, când deschid televizorul și văd tot soiul de dezbateri avându-i pe ei în prim-planul discuțiilor, când se gândesc că nu pot ieși din casă fără 2-3 bodyguarzi, oare ce simt acești oameni??? Ați spune că sunt patetic prin ceea ce scriu, dar nu este așa. Scriu din prisma omului care a trăit astfel de clipe și știu foarte bine cum este.

Sigur că, nu poți să obții satisfacția întregii populații prin tot ce ai făcut în special în calitate de ales, dar din constiiinta, măcar pentru posteritate, ești obligat să lași oarecare amintiri și realizări din activitatea ta.

La începutul mandatului meu de primar al sectorului 1, m-am văzut obligat să fac puțină ordine atât în primărie, cât și în sector, să îndrept mai ales ceea ce mi se părea foarte greșit, considerând că nu trebuiesc lăsate în situația în care le-am găsit aceste lucruri. “Războiul” celor 183 de tarabe existente atunci pe bulevardele Magheru și Bălcescu, este unul dintre exemple.

În acea perioada îmi luasem un consilier pensionar, în vârstă de 68 de ani, cu care deseori vorbeam despre administrație, despre oameni, despre fapte. Într-una din discuții mi-a dat un sfat ce nu îl voi uită toată viața. Cu o voce blândă ce-i semăna vocii tatălui meu, aproape în șoaptă, mi-a spus, “domnu’ Pădure, fi bun, încearcă să lași amintiri frumoase despre dumneata, caută prin ceea ce faci, să nu îți fie rușine la terminarea mandatului de primar. Că nu se știe, poate nu vei fi toată viață primar și chiar dacă vei fi…. Să nu ajungi să ieși pe stradă, să ajungă să te scuipe lumea pentru ce ai făcut

Cu alte cuvinte, mă învața că prin ceea ce fac, să caut să nu devin un paria al sectorului, al Bucureștiului.

Transpun această pildă, la un alt nivel, la nivelul celui de președinte al unei țări, ales de peste 50% din populația țării. M-am gândit să fac această comparație, profitând de actualitate, de ceea ce vedem în jurul nostru zilele acestea, atât în ce-l privește pe Putin, cât și pe Băsescu. Niciunuia din cei doi nu le pot atribui realizări celebre, de ținut minte prin cărțile de istorie. Unii vor spune că Băsescu a semnat tratatul de aderare al României la Uniunea Europeana. Eu spun că, singurul merit pe care l-a avut, a fost grijă de a avea cerneală în stilou, pentru că toate demersurile privitor la aderare, erau făcute de predecesori și în special, de noi, de români. Sunt mulți care spun că ar trebui zilele acestea să uităm și să deplangem sănătatea șubredă pe care o are fostul președinte. Una-i una, alta-i alta! Faptul că s-a autoconsumat fizic că fumător și consumator de alcool, cum insusi a confirmat, nu este  treaba noastra. Sper totodată să nu constatăm mai târziu că și acesta a fost un episod asemănător celui pe care l-am denumit, “Dragă Stolo”, când i-au dat lacrimile de bucurie că a reușit să-l dea pe Stolo’ la o parte. Doar nu credeați că Băsescu este omul care să plângă de milă lui Stolojan.

La ce l-ar ajuta un nou asemenea episod?? La a provoca compasiune, la încercarea de a șterge prin compasiune amintirile, dealtfel greu de șters. Cum să uiți scandalurile politice, epurarile și arestările, pana si a fratelui lui Traian Băsescu, inițierea învrăjbirii dintre cetățeni, distrugerea relațiilor sociale, toate reglementările nedemocratice și neconstituționale, protocoalele initiate in sedintele CSAT patronate de presedinte, aparitia in timpul mandatelor avute a asazisului “stat paralel” si chiar a “statului mafiot”, distrugerea a zeci de mii de afaceri, a zeci de mii de familii, a viitorului milioanelor de oameni, reducerea cu 25% a salariilor și alocatiilor, anunțată personal. Sau lui Putin, ororile războiului pe care îl vedem aici, chiar lângă noi??? Puteți să uitați prin compasiune toate acestea??? Oricum, istoria nu le va uita!

Eu mă întreb dacă, prin ceea ce au făcut pe parcursul vieții de președinți, atât Puțin, cât și Băsescu, nu vor deveni încă înainte de a închide ochii, un paria al timpurilor ?? Puțin, al întregii lumi, iar Băsescu  al națiunii. Dacă nu cumva au devenit deja.

opriu, cu sau fara partid, ajung la finalul carierei sau chiar inainte, sa fie efectiv huliti de 80-90% din populatie. Oare care este senzatia acestor oameni cand se privesc singuri in oglinda, cand deschid televizorul si vad tot soiul de dezbateri avandu-i pe ei in prim-planul discutiilor, cand se gandesc ca nu pot iesi din casa fara 2-3 bodyguarzi, oare ce simt acesti oameni??? Ati spune ca sunt patetic prin ceea ce scriu, dar nu este asa. Scriu din prisma omului care a trait astfel de clipe si stiu foarte bine cum este.

Sigur ca, nu poti sa obtii satisfactia intregii populatii prin tot ce ai facut in special in calitate de ales, dar din constiiinta, macar pentru posteritate, esti obligat sa lasi oarecare amintiri si realizari prin activitatea ta.

La inceputul mandatului meu de primar al sectorului 1, m-am vazut obligat sa fac putina ordine atat in primarie, cat si in sector, sa indrept mai ales ceea ce mi se parea foarte gresit, considerand ca nu trebuie lasat in situatia in care am gasit aceste lucruri. “Razboiul” celor 183 de tarabe existente atunci pe bulevardele Magheru si Balcescu, este unul dintre exemple.

In acea perioada imi luasem un consilier pensionar, in varsta de 68 de ani, cu care deseori vorbeam despre administratie, despre oameni, despre fapte. Intr-una din discutii mi-a dat un sfat ce nu il voi uita toata viata. Cu o voce blanda ce-i semana vocii tatalui meu, aproape in soapta, mi-a spus, “domnu’ Padure, fi bun, incearca sa lasi amintiri frumoase despre dumneata, cauta prin ceea ce faci, sa nu iti fie rusine la terminarea mandatului de primar. Ca nu se stie, poate nu vei fi toata viata primar si chiar daca vei fi…. Sa nu ajungi sa iesi pe strada, sa ajunga sa te scuipe lumea pentru ce ai facut

Cu alte cuvinte, ma invata ca prin ceea ce fac, sa caut sa nu devin un paria al sectorului, al Bucurestiului.

Transpun aceasta pilda, la un alt nivel, la nivelul celui de presedinte al unei tari, ales de peste 50% din populatia tarii. M-am gandit sa fac aceasta comparatie, profitand de actualitate, de ceea ce vedem in jurul nostru zilele acestea, atat in ce-l priveste pe Putin, cat si pe Basescu. Niciunuia din cei doi nu le pot atribui realizari celebre, de tinut minte prin cartile de istorie. Unii vor spune ca Basescu a semnat tratatul de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Eu spun ca, singurul merit pe care l-a avut, a fost grija de a avea cerneala in stilou, pentru ca toate demersurile privitor la aderare, erau facute de predecesori si in special, de noi, de romani. Sunt multi care spun ca ar trebui zilele acestea sa uitam si sa deplangem sanatatea subreda pe care o are fostul presedinte. Una-i una, alta-i alta! Asta n-are legatura cu starea lui de sanatate, ci faptul ca s-a autoconsumat fizic ca fumator si consumator de alcool, dupa cum insusi confirma. Sper totodata sa nu constatam mai tarziu ca si acesta a fost un episod asemanator celui pe care l-am denumit, “Draga Stolo”, cand i-au dat lacrimile de bucurie ca a reusit sa-l dea pe Stolo’ la o parte. Doar nu credeati ca Basescu este omul care sa planga de mila lui Stolojan.

La ce l-ar ajuta un nou asemenea episod?? La a provoca compasiune, la incercarea de a sterge prin compasiune amintirile, dealtfel greu de sters. Cum sa uiti epurarile si arestarile politice din vremea lui Basescu, initierea invrajbirii dintre cetateni, distrugerea relatiilor sociale, toate reglementarile nedemocratice si neconstitutionale, santajarea procurorilor si judecatorilor, protocoalele CSAT, instituirea statului paralel, distrugerea a zeci de mii de afaceri, a zeci de mii de familii, a viitorului milioanelor de oameni, reducerea cu 25% a salariilor si alocatiilor, anuntata personal. Sau la Putin, ororile razboiului pe care il vedem aici, chiar langa noi??? Puteti sa uitati prin compasiune toate acestea??? Oricum, istoria nu va uita!

N-am înțeles niciodată pe aceia care, aleși fiind cu peste 50% din voturi, în nume propriu, cu sau fără partid, ajung la finalul carierei sau chiar înainte, să fie efectiv huliți de 80-90% din populație. Oare care este senzația acestor oameni când se privesc singuri în oglindă, când deschid televizorul și văd tot soiul de dezbateri avându-i pe ei în prim-planul discuțiilor, când se gândesc că nu pot ieși din casă fără 2-3 bodyguarzi, oare ce simt acești oameni??? Ați spune că sunt patetic prin ceea ce scriu, dar nu este așa. Scriu din prisma omului care a trăit astfel de clipe și știu foarte bine cum este.

Sigur că, nu poți să obții satisfacția întregii populații prin tot ce ai făcut în special în calitate de ales, dar din constiiinta, măcar pentru posteritate, ești obligat să lași oarecare amintiri și realizări din activitatea ta.

La începutul mandatului meu de primar al sectorului 1, m-am văzut obligat să fac puțină ordine atât în primărie, cât și în sector, să îndrept mai ales ceea ce mi se părea foarte greșit, considerând că nu trebuiesc lăsate în situația în care le-am găsit aceste lucruri. “Războiul” celor 183 de tarabe existente atunci pe bulevardele Magheru și Bălcescu, este unul dintre exemple.

În acea perioada îmi luasem un consilier pensionar, în vârstă de 68 de ani, cu care deseori vorbeam despre administrație, despre oameni, despre fapte. Într-una din discuții mi-a dat un sfat ce nu îl voi uită toată viața. Cu o voce blândă ce-i semăna vocii tatălui meu, aproape în șoaptă, mi-a spus, “domnu’ Pădure, fi bun, încearcă să lași amintiri frumoase despre dumneata, caută prin ceea ce faci, să nu îți fie rușine la terminarea mandatului de primar. Că nu se știe, poate nu vei fi toată viață primar și chiar dacă vei fi…. Să nu ajungi să ieși pe stradă, să ajungă să te scuipe lumea pentru ce ai făcut

Cu alte cuvinte, mă învața că prin ceea ce fac, să caut să nu devin un paria al sectorului, al Bucureștiului.

Transpun această pildă, la un alt nivel, la nivelul celui de președinte al unei țări, ales de peste 50% din populația țării. M-am gândit să fac această comparație, profitând de actualitate, de ceea ce vedem în jurul nostru zilele acestea, atât în ce-l privește pe Putin, cât și pe Băsescu. Niciunuia din cei doi nu le pot atribui realizări celebre, de ținut minte prin cărțile de istorie. Unii vor spune că Băsescu a semnat tratatul de aderare al României la Uniunea Europeana. Eu spun că, singurul merit pe care l-a avut, a fost grijă de a avea cerneală în stilou, pentru că toate demersurile privitor la aderare, erau făcute de predecesori și în special, de noi, de români. Sunt mulți care spun că ar trebui zilele acestea să uităm și să deplangem sănătatea șubredă pe care o are fostul președinte. Una-i una, alta-i alta! Faptul că s-a autoconsumat fizic că fumător și consumator de alcool, cum insusi a confirmat, nu este  treaba noastra. Sper totodată să nu constatăm mai târziu că și acesta a fost un episod asemănător celui pe care l-am denumit, “Dragă Stolo”, când i-au dat lacrimile de bucurie că a reușit să-l dea pe Stolo’ la o parte. Doar nu credeați că Băsescu este omul care să plângă de milă lui Stolojan.

La ce l-ar ajuta un nou asemenea episod?? La a provoca compasiune, la încercarea de a șterge prin compasiune amintirile, dealtfel greu de șters. Cum să uiți scandalurile politice, epurarile și arestările, pana si a fratelui lui Traian Băsescu, inițierea învrăjbirii dintre cetățeni, distrugerea relațiilor sociale, toate reglementările nedemocratice și neconstituționale, protocoalele initiate in sedintele CSAT patronate de presedinte, aparitia in timpul mandatelor avute a asazisului “stat paralel” si chiar a “statului mafiot”, distrugerea a zeci de mii de afaceri, a zeci de mii de familii, a viitorului milioanelor de oameni, reducerea cu 25% a salariilor și alocatiilor, anunțată personal. Sau lui Putin, ororile războiului pe care îl vedem aici, chiar lângă noi??? Puteți să uitați prin compasiune toate acestea??? Oricum, istoria nu le va uita!

Eu mă întreb dacă, prin ceea ce au făcut pe parcursul vieții de președinți, atât Puțin, cât și Băsescu, nu vor deveni încă înainte de a închide ochii, un paria al timpurilor ?? Puțin, al întregii lumi, iar Băsescu  al națiunii. Dacă nu cumva au devenit deja.

La ce l-ar ajuta un nou asemenea episod?? La a provoca compasiune, la incercarea de a sterge prin compasiune amintirile, dealtfel greu de sters. Cum sa uiti epurarile si arestarile politice din vremea lui Basescu, initierea invrajbirii dintre cetateni, distrugerea relatiilor sociale, toate reglementarile nedemocratice si neconstitutionale, santajarea procurorilor si judecatorilor, protocoalele CSAT, instituirea statului paralel, distrugerea a zeci de mii de afaceri, a zeci de mii de familii, a viitorului milioanelor de oameni, reducerea cu 25% a salariilor si alocatiilor, anuntata personal. Sau la Putin, ororile razboiului pe care il vedem aici, chiar langa noi??? Puteti sa uitati prin compasiune toate acestea??? Oricum, istoria nu va uita!

Eu ma intreb daca, prin ceea ce au facut pe parcursul vietii de presedinti, atat Putin, cat si Basescu, nu vor deveni inca inainte de a inchide ochii, un paria al timpurilor ?? Putin, al intregii lumi, iar Basescu  al natiei. Daca nu cumva au devenit deja.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.