Fiecare dintre noi, acum la sfirsit de an, facem retrospectiva – in special – a celor petrecute de noi insine. Ne amintim de asemeni de cei care ne-au parasit, astazi nemaifiind printre noi. Dar mai ales, ne gindim la ceea ce ne asteapta anul care vine, fiecare dintre noi facindu-si planuri. Macar aceia care pot sa isi mai faca. Si spun asta gindindu-ma ca, in ultimii ani – comparind anii de dupa ’89 – sunt din ce in ce mai putini cei care isi mai pot face planuri.
Din pacate, tot mai multi, se gindesc acum, la sfirsit de an, la ceea ce ii asteapta anul care vine, daca vor mai avea un loc de munca, daca vor reusi sa supravietuiasca. Cum si cit vor trebui sa plateasca la doctor, cit la intretinere si cit le va ramine pentru mincare ? Cu ce vor imbraca bietii copii, nevinovati de vremurile pe care le traiesc ? Degeaba sunt indemnati de unul si altul la televizor sa ramina increzatori.
Sincer si fara sa fim patetici, ce incredere poti avea cu tot ceea ce vezi pe micul ecran, ceea ce citesti prin ce a mai ramas de citit si in special, cu ceea ce simt din ce in ce mai multi dintre noi ?
Apropo, ati auzit ca au inceput bancurile despre sinucideri ???
Asa am fost noi intotdeauna, un popor hazliu si vesel…
La multi ani !