Am citit ca, de ceva vreme, pe masa presedintelui Romaniei s-ar afla cererea de gratiere a generalului Stanculescu. Cred ca va fi aprobata, eliberind acest OM de pacatele facute de multi altii. L-am cunoscut pe generalul Stanculescu, intrindu-mi si-n casa prin 1993. Nu mi-a cerut nimic, nu i-am cerut nimic. Intilnirea noastra a fost gratie prieteniei pe care am avut-o cu generalul Nitoiu, Dumnezeu sa-l ierte !
Tin minte doua lucruri: ca i-am servit cu fasole cu afumatura, generalii spunind “Super !” si ca, la plecare, grabindu-se, Stanculescu a alergat pina la masina care-l astepta. Avea atunci peste aproape 70 de ani.
Indiferent de criticile ce imi vor fi aduse, nu pot sa nu remarc imbecilitatea celor ce l-au condamnat. Ne este caracteristic, noua poporului roman sa ne umilim conducatorii, sa ii impuscam, sa ii omorim si sa ii pedepsim, cu multa desfatare.
In numele adevarului, corectitudinii fata de noi si chiar in numele Revolutiei Romane, nu stiu cum sa fac sa cer eu iertare in locul generalului. Probabil ca, el nu poate sa o ceara, considerindu-se nevinovat.
Iertati-l pe general !
De ce nu va intrebati: de nu era Stanculescu, cum ar fi fost Revolutia Romana ???