BIOGRAFIE

George Padure s-a nascut la 25 Aprilie in Constanta dintr-o familie de intelectuali.

Dubla cetatenie: romana – belgiana

Studii:

- Facultatea de Drept – Curs Administratie publica – Sinaia 1997

- Institutul “Public-Privat_Partnership” – Washington 1998 curs intensiv de scurta durata – administratie locala

- Colegiul National de Aparare – 2000

- Scoala pentru cadre operative de conducere din industria hoteliera si turism

- Ministerul Turismului 1980

Primar Sector 1 – Bucuresti 1996 – 2000

Consilier general  CGMB 2000 – 2004

Limbi vorbite: - engleza - franceza - olandeza – greaca

Dupa absolvirea liceului, urmeaza diferite scoli de meserii, convins fiind ca meseria este ca o “bratara de aur”.

Viitorul insa, nu ii parea a fi stralucitor in Romania anilor 1980, motiv pentru care, decide sa paraseasca tara, stabilindu-se in Anvers-Belgia unde, dupa primii trei ani, devine directorul unei societatii profilate pe comert cu produse electronice pe care, o aduce pe locul 675 in topul celor mai mari firme belgiene.

In 1986 deschide propria afacere GEPA, numele venind de la primele litere ale numelui si prenumelui.

Cunoscator a 4 limbi (engleza, franceza, olandeza si greaca), se profileaza pe comertul international, devenind cel mai mare exportator de produse electronice pe piata Greciei.

Decembrie 1989 il gaseste in strainatate, urmarind cu atentie declansarea si infaptuirea Revolutiei Romane.

Revine in tara si infiinteaza firma GEPA denumind-o Gepa Electro Center care, in scurt timp devine prima societate romaneasca la standarde occidentale.In 1996, fara sa faca politica, candideaza ca INDEPENDENT la Primaria Sectorului 1 pe care, o cistiga cu 63,2 % din voturi.

Pe linga activitatea din administratie cat si de om de afaceri, s-a implicat activ in mass-media publicind o serie de articole, reportaje si interviuri care, prin mesajul lor urmareau consolidarea ideilor de practici oneste din economia de piata, schimbarea mentalitatilor si dezvoltarea democratiei in Romania.

Nici in Romania si nici in strainatate nu a avut vreun fel de sanctiune judiciara.

Dupa plecarea din primarie, oamenii ce doresc sa isi pastreze anonimatul, spuneau ca, Padure avea anumite atitudini si principii, mult diferite de alti politicieni.

De exemplu, nu accepta sa fie servit cu cafea de secretara, sa consume benzina primariei sau ca primaria sa ii plateasca telefonul.

A tinut la angajatii cu experienta, pastrind chiar si pensionarii in regim de colaborare spunind ca, “sunt mai disciplinati”.

Dupa 4 ani de mandat, contul de protocol a ramas zero (0), necheltuit, urmare a faptului ca nu a fost organizat niciun protocol.

DETESTA: minciuna, prostia, neseriozitatea, impostura, parvenitismul. Concis – lipsa de bun simt.

  • Despre primele mele masuri ca Primar al Sectorului 1, in mandatul 1996-200

“Prima masura a fost si cea mai importanta din mandatul meu. Imi pusesem in plan curatarea bulevardului Magheru de cele 178 de tarabe care-l transformasera in bazar. Se vindeau de toate, de la zahar si ulei, la blugi si sutiene. Actiunea, denumita de presa vremii „Razboiul tarabelor“, avea sa inceapa in august 1996 si sa se termine in februarie 1997. Mai tarziu, aceasta realizare a fost trecuta de presa in palmaresul primarului Basescu, uitandu-se ca Padure a fost cel care a curatat bulevardul Magheru.”

  • La finalul mandatului meu din 1996 – 2004

“La terminarea mandatului de primar, am strans toti functionarii primariei ca sa le multumesc si i-am rugat totodata ca, doar dupa sase luni de la despartirea noastra, sa traga concluziile in legatura cu colaborarea ce am avut-o, pentru a putea face comparatii. Si intr-adevar dupa sase luni, intreg personalul primariei declara peste tot ca „asa primar bun nu a mai avut niciodata sectorul 1“.

Multumirea, in asemenea caz, nu poate fi decat sufleteasca mai ales ca, la terminare, stiam ca am facut totul doar pentru „glorie“. Acesta cred ca a fost si motivul pentru care intoarcerea mea in lumea afacerilor mi s-a parut fireasca si s-a produs fara sa intampin greutati. “

  • De ce am iesit din viata publica dupa 2004

“Tocmai din acest motiv mi s-a parut ca, cel putin in acest moment (n.r. – e vorba de anul 2004), eu nu am ce cauta in politica sau in viata publica romaneasca, atat de bolnava si ravasita de interese meschine. Abstinenta de la viata publica, pe care mi-am impus-o dupa 2004, devenise mult mai interesanta. Ura intre oameni se intindea ca o pecingine, imbolnavind, incet dar sigur, intregul corp al unui muribund, intreaga tara alunecind spre anormalitate. Am auzit ca intr-unul din cartierele bucurestene, in noaptea slujbei de Inviere, a fost chemata Politia ca sa ceara preotului sa reduca volumul boxelor, astfel incat respectivii sa poata dormi. (Sic!)”

“Multi ma intrebau cati bani am, ce mai doresc de la viata, ce-mi place mai mult si ramaneau surprinsi cand le spuneam ca nu doresc decat sa fiu sanatos si ca cel mai mult imi place sa citesc, stand pe iarba la umbra unui copac. Dar nu m-am grozavit niciodata cu cati bani am si nici sa stau cu poza-n Top 300. Apropo, ce ar fi sa comparam valoarea oricarui bogatas din Top 300, cu Octavian Paler, de exemplu? Dar oare cati din Top 300 stiu ceva de Octavian Paler sau i-au citit vreo carte ?”

  • Despre mentalitatea mea si ca primar, si ca om de afaceri

“Pe angajatii de la Gepa ii invatam sa mearga pe acelasi principiu pe care am mers si eu, <intai sa dai si apoi sa ceri>, iar pe cei din primarie ii invatam sa actioneze asupra <obiectului>, si nu asupra <subiectului>, rezolvand problemele oamenilor si nu ale <subiectilor>, prieteni sau dusmani. Acesta este motivul pentru care Primaria Sectorului 1 se achita atunci de diversele ei indatoriri la fel fata de toti cetatenii, fara sa plateasca <polite> sau sa incaseze <datorii>. Dupa mine, din pacate NU a mai fost asa !”

“Le-am spus tuturor ca in viata poti sa urci sau sa cobori in functii, fara ca asta sa-ti schimbe firea sau comportamentul. Nu mi-a placut sa epatez sau sa ma dau in stamba nici ca om politic si nici ca om de afaceri, controlandu-ma cat puteam de mult prin modestie, chiar daca in vremurile gloriei erau oameni care imi spuneau ca doresc doar sa ma atinga. Eram constient ca, indiferent de ce esti, cine esti sau cati bani ai, dezbracat esti la fel ca oricare altul, Dumnezeu fiind doar unul.“

  • Despre furt si coruptie pe malul Dambovitei

“Practic, reteta secreta a capitalismului dambovitean a anilor de dupa revolutie, a fost sa furi cat mai mult. Cine fura putin ajungea la puscarie. Cine fura insa mult ajungea „rege“, dar de acest lucru mi-am dat seama abia tarziu, dupa douazeci de ani de economie de piata romaneasca. Or, tocmai impotriva acestor comportamente scriam si-mi declaram pozitia mea atunci.”

  • Meseria – bratara de aur, oriunde in lumea aceasta

“Am hotarat pana la urma sa-mi caut un loc de munca si primul care mi s-a oferit a fost cel de spalator de masini. Patronul unui garaj m-a angajat cu 1 000 de franci belgieni pe zi. Nu era nici rau, nici bine: pentru inceput, mergea. Veneau masini murdare, cumparate dumnica la targ. Trebuia sa le spal bine, in interior si in exterior, pentru ca sa le dau o fata noua in vederea revanzarii. Migalos si perfectionist de fel, pierdeam destul de mult timp la o masina, motiv pentru care, dupa doua saptamani, patronul nu a mai fost de acord sa continui, dandu-mi un cec pentru cele paisprezece zile lucrate. La banca abia aveam sa aflu ca cecul nu avea provisioane, fiind neacoperit in sold. Nici astazi nu am mai vazut banii pentru primele doua saptamani de lucru in Belgia.“

“Dimineata la ora 6, in ziua de 8 iunie 1980, la aproape zece ani dupa „fuga in Grecia“, vaporul Tusnad de 1800 tdw, pe care ma imbarcasem, pleca din portul Constanta. Mi-am luat in primire cabina, o incapere de 1,5 pe 2,5 metri, cu un pat, si nu prea am avut timp sa ma bucur in liniste de acest moment fiindca, pe de o parte, ma uitam sa nu apara vreun „cunoscut“, iar pe de alta – fiind la inceput – trebuia sa fiu atent sa invat tot ce aveam de facut. Activitatea mea se desfasura in general la pupa, de unde puteam admira, atunci cand nu aveam treaba, spuma lasata in urma de vapor. Pana seara ajunsesem insa la stramtoarea Dardanele si dimineata devreme eram la Bosfor.“

Comments are closed.